consoană laterală
/konˈso̯a.nə la.teˈra.lə/Etimologie
Din consoană + laterală.
Definiții
- (și substantivat, f.) consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii.